„Trei zile prin Munții Vrancei” (primele impresii)

Evoluția văii pe suportul structural și stratigrafic geologic complex a avut drept rezultat formarea unei căderi de apă numite „Cascada Mișina” (localnicii îi spun „Cascada Boului”); situată în partea de vest a județului Vrancea, în bazinul superior al pârâului „Mișina”, la o altitudine de aproape 1.200 metri, face parte dintr-o rezervație naturală de tip mixt. Drumul poate desface în bucăți autoturisme care nu se încadrează „tipului” de teren 4x4 (iată de ce am cuvinte de laudă pentru prietenul Liviu Atodiresei – cu modelul său pe cât de hibrid pe atât de „eroic”, a acoperit o porțiune de 2-3 km și mi-a scurtat din mersul pe jos); procesele tectonice explică peisajul mirific dominat de culmi care converg spre zona cascadei (vă înfățișez și o învolburare pe care unii dintre muncitorii forestieri s-au grăbit să o prezinte drept „Mișina II”) și conferă reliefului un caracter frământat, accentuat de rețeaua hidrografică, ale cărei văi înguste au versanții abrupți, greu accesibili. În cuprinsul unor acțiuni de educație și conștientizare în mediul online, mai amintesc de numărul mare al urșilor (prudența să vă însoțească), de proiectul protejării mediului prin măsuri de conservare a biodiversității, monitorizarea calității aerului și decontaminare a siturilor poluate istoric, măsuri de management adecvate și refacerea ecosistemelor degradate/nu știu dacă aici intră (ironic vorbind) și freamătul exploatării lemnului...